Fiica națiunii

A doua jumătate a secolului al XIX-lea la Praga. Zdeňka Havlíčková crește ca orfană cu mătușa și cu unchiul ei. Dar revoluționarii renașterii cehe, conduşi de Ladislav Rieger, plănuiesc o altă soartă pentru ea. Ca fiica celui mai mare jurnalist ceh, Karel Havlíček Borovský, ei cred că are nevoie de o zestre adecvată. Şi ei plănuiesc s-o obțină printr-o loterie caritabilă, cea mai mare colecție pe care națiunea cehă a văzut-o vreodată.

Loteria ajunge să fie un succes uriaș, dar primul discurs al Zdeňkăi în rolul de „fiică a națiunii” îi doboară pe solemnii domni de pe scaun.

Primul bal al Zdeňkăi se încheie în zarvă națională: abia îl observă pe latifundiarul Antonín Svoboda, pe care patrioții l-au ales pentru ea, ea îl ignoră fără să ştie pe Kounic, care este îndrăgostit nebuneşte de ea, şi dansează mai mult cu Quido, care este un ghimpe în coasta întregii societăți cehe, din cauza originii sale poloneze.

Zdeňka refuză să renunțe la dragostea ei pentru Quido după bal, în ciuda faptului că Rieger i-a interzis în mod expres să se vadă cu el. Patrioții plănuiesc logodna ei cu Antonín Svoboda. Zdeňka știe că trebuie să facă ceva, ea nu se va căsători cu Svoboda pentru nimic în lume

Zdeňka decide să dezvăluie relația cu Quido. Dar, făcând acest lucru, îi întoarce pe patrioții cehi împotriva ei și presa tabloidă scrie despre ea. Mai mult, Rieger îi ordonă să plece imediat din Praga, așa că ea nu se mai poate întâlni cu polonezul.

Între timp, patrioții plănuiesc o colecţie pentru Teatrul Naţional, dar li se tot spune că ultimul lor „proiect” s-a încheiat prost. Așa că decid că Zdeňka trebuie să apară în public – sănătoasă, veselă și deloc însărcinată cu copilul lui Quido. Zdeňka merge la Praga pentru că speră că îl va vedea pe Quido. Soarta îi îndeplinește dorința, dar nu există un final fericit. Deci Zdeňka începe să acționeze singură, pentru ca în sfârșit să fie fericită.